„De ce bei ceai?”

Standard

Cand cineva aude ca beau ceai, se uita la mine ca si cum as fi de pe-o alta planeta. Altii automat se gandesc ca-s bolnav. Multi ma intreaba de ce beau ceai, desi isi dau singuri raspunsul inainte sa zic eu ceva. Multa vreme m-am gandit sa-mi pregatesc un raspuns formal standard, evaziv. Apoi m-am lasat pagubas.

De cand am blog-ul insa, aud altfel intrebarea asta. Sau altii o fac sa se auda altfel. Deci, de ce beau ceai?

La inceput, din nevoia de schimbare si pentru sanatate. Am avut o perioada cand beam foarte mult suc, cam 2-3 litri pe zi, ba uneori in lipsa lui nici nu simteam nevoia sa mananc. Pentru ca nu ma incanta ideea de elefant obez si pentru ca nu credeam in „de maine nu mai fac X”, am zis sa inlocuiesc sucul cu ceaiul. Stiam per total ca ceaiul verde e bun, dar nu stiam cat si de ce, pe moment era mai mult decat suficient ca renuntam la putin din tampeniile pe care le consumam.

Apoi din curiozitate si pentru ca incepuse sa-mi placa. Diferite tipuri de ceaiuri, multe tipuri ceainice, ceremonia, incercatul si experienta, posibilitatile. Foarte multi cand vor sa inceapa (sau sa invete) ceva nou, constient sau nu, isi „propun” 95% teorie si 5% practica. Pe masura ce parcurg teoria sunt poate prea obositi, plictisiti sau descurajati sa continue cu practica. Iar rezultatul trebuie sa fie exact celalalt, 95% practica si restul teorie. Mi-am propus si am inceput sa beau ceai, in fiecare zi, fara sa fiu preocupat de forma, de „ce se spune”, de „cum se face”. Stiam ca in timp, tehnica si teoria vor veni.

Intr-un final am descoperit altceva, ceva ce imi lipsea, poate cel mai important. Cat timp pe zi iei o pauza de la tot ce te consuma, de la tot ce iti face rau, de la toate lucrurile pe care le faci pentru altii, si incerci sa stai doar cu tine, pentru tine? Am descoperit odata cu ceaiul si o alta lume in care e liniste, in care totul e armonios, in care incepi sa vezi incet cine esti si ce te inconjoara, si nu mai esti tu si ceaiul, apa, ceainicul, esti tu cu ceaiul, apa, ceainicul… Uiti de multe iar atentia ti-e acolo, cum fierbe apa si ce zgomot face, cum miros frunzele, ce culoare are infuzia, ce gust are ceaiul. 10 minute, o ora, doua, esti acolo si bei ceai. Atat si nimic mai mult.

Acum, incerc sa fac urmatorul pas, sa invat. Am uneltele necesare, acum vreau sa invat, sa studiez, sa ma documentez, sa citesc. Sa pun la indoiala orice teorie, sa experimentez, sa inteleg. Doua ceaiuri nu vor fi la fel, chiar daca e aceeasi apa, acelasi ceainic, aceeasi ceasca, aceeasi turta de ceai. Ceaiul de ieri nu e la fel ca cel de azi, nu e doar diferit, e mai bun sau mai rau. Tu nu poti ramane la acelasi nivel, vei merge ori in sus, ori in jos.

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. Acum e totul clar. Si ai mare dreptate. Eu una consum ceai doar de 2-3 ori pe saptamana, poate si pentru ca e foarte cald, in timpul mai racoros era zilnic. As dori sa imi spui, e in regula daca il condum rece? sa prepar o cantitate mai mare, cam cat pentru o zi, il pun la frigider si il beau ca pe apa. Si inca o intrebare: obisnuiesti sa bei ceaiul neindulcit? 🙂

  2. Imi place articolul asta foarte mult.Regasesc multe asemanari cu experienta mea in ale artei ceaiului.Intreabarea „De ce bei ceai” imi este adreasata si acum dupa 4 ani de cand am descoperit bautura asta extraordinara.Desi incerc pe multi prieteni sa-i fac se se apropie de o cana macar,gasesc o indiferenta aproape generala si curios este totdeauna raspunsul lor cand ii invit la un ceai: De ce sa beau ,ca nu sunt bolnav”.Prima senzatie pe care o au cei care ignora acesta licoare e ca bautul ceaiului e pentru oameni bolnavi,iar ei sunt perfect sanatosi si nu au nevoie.Daca ar intelege ca ceaiul tocmai, te tine sanatos si mai ales ca previne boala.Dar la noi e o gandire ca doctorul e bun doar atunci cand esti bolnav.La asiatici doctorul e bun cand previne.E o diferenta de gandire!

  3. Multumesc pentru apreciere. Este cu siguranta o diferenta de gandire, dar am realizat ca nu poti spune clar ca una e buna si alta e rea. Este o diferenta ce tine de cultura si de educatie, in sensul de „asa am fost invatati”. Foarte multi chinezi beau ceai pentru ca de mici au baut, o e parte din cultura lor si asa au fost educati. Asa noi am fost invatati ca ceaiul e o bautura terapeutica sau un inlocuitor sanatos al altor chestii. Cat despre ceai chinezesc, japonez, coreean, etc, n-au vazut decat la cativa acolo rasfirati prin tara, care oricum beau pentru ei si cam atat.

    • E un adevar ca la noi bautul ceaiului nu are nici o traditie,insa aceasta stare de fapt nu ne impiedica sa descoperim lucrurile de calitate.Cat despre cei care beau ceai in Romania si ma refer la consumul de ceai autentic,ma asteptam sa fie mai activi cu comentariile.Adica sa se nasca niste discutii,sa se formuleze intrebari,sa aflam de la cei care stiu mai multe ,sa afle si cei care sunt mai novici.Insa nu vad pe blogurile dedicate acestui subiect decat postari si rareori vreu comentariu.Mi-ar placea sa fie discutii mai ample despre experientele fiecaruia,pentru ca asa aflam mai multe.Ai dreptate cand spui ca cei de la noi care sunt rasfirati prin tara beau cam pentru ei si atat.Am urmarit niste forumuri despre ceai din Anglia si din Rusia.Chiar daca nu stiu rusa am incercat sa traduc cu Google.Pai la rusi e o intrega activitate in ce priveste ceaiul chinezesc.Bine,au si traditia influentata de comertul ceaiului cu China dar se poate si la noi mai mult,cred.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s