Broken

Standard

Articolul asta e extrem de simplu dar vreau sa-l fac o mica poveste. O combinatie de sentimente, curiozitate, cautare si happy ending.

Acum foarte mult timp, am decis ca vreau un anume ceainic, pentru sheng pu-erh. Cautam cumva „acel” ceainic pentru ceaiul preferat, care sa „creasca” odata cu mine. Dupa o perioada de cautare, documentare, poze, discutii, etc., am dat mai departe tema de casa (celui care probabil ma-njura si-acum :)): vroiam o forma anume, un lut anume, o dimensiune anume, facut de-o persoana anume. Dupa ceva timp (in care planetele s-au aliniat cu portofelul) mi l-a gasit, am mai avut de asteptat pana sa-l puna la posta, iar mai apoi am inceput sa numar cele 3-4 saptamani in care trebuia sa ajunga la mine.

Posta a-ntarziat, suficient. Exact cand ma bucuram c-am scapat de posta romana, se pare ca olandezii se documentasera bine si luasera lectii. Cand l-am primit arata cam asa:

???????

???????

O bata-n cap daca luam, cred ca n-o simteam asa de tare (de fapt am luat, n-a durut). Fusese destul de bine ambalat in cutia lui, dar cumva varful (destul de problematic la Shui Ping-uri) s-a proptit in peretele cutiei, si cutia a invins.

Dupa ce-am dat turul lumii de 5 ori, facut 10 copii si un miliard de fire de par albe (a se citi o scurta perioada), am primit altul, de data asta intreg. Perfect, exact ce imi dorisem. L-am preparat, testat, exersat, era absolut perfect.

???????

Pana cand intr-o zi am scapat capacul din mana, care a cazut pe (ghici) varf si l-a facut praf :). Am zis ca ma las de meserie, beau ceai din ghiveci, ceva de tabla rezistenta, potrivit indemanarii mele. Lumea nu se sfarsise dar ciobitura imi statea pe creier. De fapt dac-am putut sa fac asta, cred ca de fapt creieru-mi statea pe ciobitura.

Am citit pe net despre multe metode de a-l repara (se pare ca doar ma alaturam unui club mare de indemanatici), multe oribile, multe doar prin Japonia, multe groaznic de scumpe. Oricum ar fi, a ramas la pastrare in cutia lui, pana cand … pana cand ceva.

Ceva arata cam asa:

IMG_5478IMG_5475

Aici lasam povestea si trecem la treaba. Materialul se numeste „compozit Tetric ceram fotopolimerizabil”, iar lucratura e realizata de un medic dentist (careia-i multumesc din nou). Metoda merge si mai bine la ciobituri in portelan, unde culoarea e aproape aceeasi.

Da, amandoua au fost reparate; da, rezista extraordinar de bine; da, e lucrat impecabil; da, imi place foarte mult cum arata; nu, nu influenteaza gustul; nu, nu-mi pasa ce cred altii.

Happy ending.

IMG_5471

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. @raluca: El si-a reparat ceainicul la Nusiya in Japonia, pretul fiind enorm. Daca ai un ceainic de (peste) o mie de euro, atunci e chiar indicat sa-l dai prin Japonia. In cazul meu, ceainicul fiind nici ieftin nici scump, pretul reparatiei + transport m-ajungea cumva peste pretul ceainicului 🙂
    Il am prin intermediul unui amic chinez. Vrei ceva anume sau doar Shui Ping, ca e plina lumea. Da-mi un mail eventual pentru mai multe detalii.

  2. reparatia arata excelent – seamana cu ceainicele vechi cu piatra de jad
    „facut de-o persoana anume”, interesant ca stiai numele artizanului – banuiesc totusi ca nu este cineva (semi-)faimos

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s