Arhive pe categorii: Ceainic

Broken

Standard

Articolul asta e extrem de simplu dar vreau sa-l fac o mica poveste. O combinatie de sentimente, curiozitate, cautare si happy ending.

Acum foarte mult timp, am decis ca vreau un anume ceainic, pentru sheng pu-erh. Cautam cumva „acel” ceainic pentru ceaiul preferat, care sa „creasca” odata cu mine. Dupa o perioada de cautare, documentare, poze, discutii, etc., am dat mai departe tema de casa (celui care probabil ma-njura si-acum :)): vroiam o forma anume, un lut anume, o dimensiune anume, facut de-o persoana anume. Dupa ceva timp (in care planetele s-au aliniat cu portofelul) mi l-a gasit, am mai avut de asteptat pana sa-l puna la posta, iar mai apoi am inceput sa numar cele 3-4 saptamani in care trebuia sa ajunga la mine.

Posta a-ntarziat, suficient. Exact cand ma bucuram c-am scapat de posta romana, se pare ca olandezii se documentasera bine si luasera lectii. Cand l-am primit arata cam asa:

???????

???????

O bata-n cap daca luam, cred ca n-o simteam asa de tare (de fapt am luat, n-a durut). Fusese destul de bine ambalat in cutia lui, dar cumva varful (destul de problematic la Shui Ping-uri) s-a proptit in peretele cutiei, si cutia a invins.

Dupa ce-am dat turul lumii de 5 ori, facut 10 copii si un miliard de fire de par albe (a se citi o scurta perioada), am primit altul, de data asta intreg. Perfect, exact ce imi dorisem. L-am preparat, testat, exersat, era absolut perfect.

???????

Pana cand intr-o zi am scapat capacul din mana, care a cazut pe (ghici) varf si l-a facut praf :). Am zis ca ma las de meserie, beau ceai din ghiveci, ceva de tabla rezistenta, potrivit indemanarii mele. Lumea nu se sfarsise dar ciobitura imi statea pe creier. De fapt dac-am putut sa fac asta, cred ca de fapt creieru-mi statea pe ciobitura.

Am citit pe net despre multe metode de a-l repara (se pare ca doar ma alaturam unui club mare de indemanatici), multe oribile, multe doar prin Japonia, multe groaznic de scumpe. Oricum ar fi, a ramas la pastrare in cutia lui, pana cand … pana cand ceva.

Ceva arata cam asa:

IMG_5478IMG_5475

Aici lasam povestea si trecem la treaba. Materialul se numeste „compozit Tetric ceram fotopolimerizabil”, iar lucratura e realizata de un medic dentist (careia-i multumesc din nou). Metoda merge si mai bine la ciobituri in portelan, unde culoarea e aproape aceeasi.

Da, amandoua au fost reparate; da, rezista extraordinar de bine; da, e lucrat impecabil; da, imi place foarte mult cum arata; nu, nu influenteaza gustul; nu, nu-mi pasa ce cred altii.

Happy ending.

IMG_5471

Anunțuri

Tree Bark

Standard

Ceainic nou, unul dintre cele mai frumoase pe care le am. Fara prea multe cuvinte, oricum ar fi greu de descris.

IMG_3985

Il am de la Petr Novak, are aproximativ 120ml si o glazura numita „scoarta de copac”.

IMG_3995 IMG_3996 IMG_4001

Neglazurat in interior, arata impecabil, iar culorile sunt extraordinare.

IMG_4002 IMG_4004

Am sa-l folosesc doar pentru Douji Sheng Pu-erh, caci se potrivesc de minune.

IMG_4008 IMG_4005

Shiboridashi Blue AB

Standard

Am primit astazi noul meu shiboridashi, primul din colectia mea facut de Andrzej Bero, un ceramist polonez. Mi-a placut foarte mult forma, este foarte lat desi nu foarte inalt, si permite frunzelor sa se deschida si sa le poti vedea. Se simte foarte bine la mana si este foarte usor de manevrat.

Are aproximativ 90ml, este realizat manual, foarte bine lucrat, iar glazura este una albastra, cu accent gri-verzui (in functie de lumina).

Interiorul este glazurat, arata interesant si nu pare sa afecteze prea tare gustul ceaiului.

Gura ceainicului arata bine, ceaiul curge repede, continuu si fara prea mare „deranj”. Permite insa frunzelor mici sa ajunga in cana (depinde de ceai, eu il voi folosi la japoneze).

Pe fund are o stampila, semnatura a celui care l-a facut:

Capacul este foarte bine lucrat si finisat, iar interiorul este neglazurat.

Am inceput sa folosesc ceainicul pentru karigane, o alegere foarte buna.

Suberb shiboridashi, great work & thanks to Andrzej.

Poze de demult #1. First teapot.

Standard

Am gasit astazi poze de acum mult timp, cateva de care aproape uitasem. Ce de exemplu, primul ceainic:

L-am ales pentru ca imi placea cum arata si mi se parea interesanta ideea de ceainic cu maner pe lateral. Nu stiam ce vreau sa fac fac cu el, ce ceai, cum, stiam doar ca am nevoie de-un ceainic. Cand l-am primit, citisem deja cateva lucruri despre ceai, multe dintre ele care se bateau cap in cap, si eram intr-o mare dilema: e totusi un ceainic scump, daca-l fac praf? un singur tip de ceai? dar care? dar parca e glazurat. Sau nu prea. Deci e japonez. Dar mie-mi plac mai mult alea chinezesti! 🙂

Drept urmare mi-am luat un alt ceainic de portelan, mai ieftin, iar acesta a ramas mult timp nefolosit, asteptand…. habar n-am ce.

Acum e un fel de „ceainic de incercare” pentru ceaiuri japoneze noi. Si se descurca destul de bine. In viitor promit si-un post cu o prezentare mai in detaliu.

PS. Din fericire pentru ceainic, poza nu e facuta de mine, ci de cineva care chiar stia ce face.

Shiboridashi Set Red Shino

Standard

Setul asta l-am primit cadou vineri. Este absolut superb si intr-un fel exact ce aveam nevoie.

O alta piesa de colectie semnata Petr Novak. Shiboridashi-ul are 125 ml, 6 cm inaltime, 10.7 cm diametru, si are o glazura numita Red Shino.

Interiorul nu este glazurat si materialul seamana cu unul al altui ceainic de la Petr pe care il am. De asta mi-a placut, pentru ca stiu ca se va imprieteni fara indoiala cu ceaiul.

Am incercat sa fac o poza mai detaliata a materialului si interiorului. Nu doar foarte atent lucrat, ci si foarte frumos.

Capacul este perfect plat, si se potriveste „la milimetru” cu ceainicul.

Ceasca este glazurata (desi foarte poroasa), are 140ml, 5 cm inaltime si 9 cm diametru.

O poza si cu fundul cestii, cu un model interesant.

Desi pare ciudat, am decis sa-l folosesc pentru pu-erh verde. Dupa o prima folosire, ceainicul pare ca permite ceaiului sa se deschida si sa isi arate aroma, iar ceasca este confortabila si pare sa „concentreze” gustul ceaiului. Cred ca am ales bine, iar timpul o va dovedi.

Winter Tea Set

Standard

Un set care imi place foarte mult, pe care Petr Novak l-a numit Winter. Doar cand il vezi iti dai seama ca nu exista nume mai potrivit 🙂

Ceainicul are o forma simpla, des inalnita la ceaicele lui Petr.

Gura ceainicului pare „ciudata”, insa foarte eficienta.

Manerul este mai lat, si nu poate fi apucat ca multe ceainice chinezesti, respectiv cu degetul mare si cel mijlociu.

Ceainicul are aproximativ 100 ml.

Interiorul este si el glazurat, insa o glazura putin poroasa care da ceaiului o tenta de „rece”. Ca doar vorbisem de winter…

Sita este bine realizata si foarte eficienta.

Pe fundul ceainicului nu reusesc sa disting vreo inscriptie, desi Petr isi semneaza lucrarile.

Marginea capacului este singurul loc neglazurat, unde se poate vedea foarte bine lutul folosit.

Setul include si doua cesti, glazurate diferit, insa care se potrivesc perfect.

Am ales sa-l folosesc pentru oolong negru taiwanez, in special Dong Fang Mei Ren.

Prosperity Pot

Standard

Un ceainic taiwanez din lut, numit „Prosperity Pot”, din seria Pottery produsa de Lin’s Ceramics.

Glazura exterioara este superba. Cei de la Lin’s Ceramics au disponibila aceasta glazura in mai multe culori, pentru toate ceainicele lor.

Forma tipica pentru un ceainic taiwanez, insa calitate desavarsita. Nu numai ca nu are defecte, dar formele, curbele si liniile parca sunt facute cu precizia unui calculator.

Ceainicul are 100 ml, iar ca dimensiuni 86 x 64 x 57 mm.

Capacul este glazurat pe interior, se imbina perfect cu ceainicul si nu are stampile sau alte marcaje.

Sita este una metalica, ce se poate scoate la nevoie. Modelul este unul clasic pentru ceainicele de la Lin’s Ceramics.

Pe fundul ceainicului gasim stampila producatorului si detaliile seriei. Este si zona unde se poate vedea foarte bine lutul folosit.

Peretii sunt destul de subtiri, iar interiorul are o glazura foarte poroasa, care se „imbina” perfect cu aroma si tipul ceaiului. Acesta este si motivul pentru care interiorul ceainicului meu (cumparat acum destul de multa vreme), arata in felul urmator:

Ceainicul il folosesc la… surpriza… oolong verde taiwanez :). Oolong-urile facute in acest ceainic au un gust total diferit (mult mai bun in opinia mea) decat acelasi ceai facut intr-un gaiwan, de exemplu. Ca orice produs taiwanez legat de ceai, este (mult) mai scump decat cele chinezesti, insa diferenta in ceea ce priveste calitatea este de necontestat.